detașa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETAȘÁ, detașez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) desprinde, a (se) desface, a (se) separa (dintr-un ansamblu unitar). ♦
Refl. (Sport) A se desprinde de ceilalți concurenți în timpul concursului, luând-o cu mult înainte.
2. Tranz. A deplasa un angajat în mod temporar și în interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintr-o localitate în alta.
3. Refl. A ieși în evidență, a se evidenția. – Din
fr. détacher.