detalonare (Dicționar de neologisme, 1986)DETALONÁRE s.f. (
Tehn.) Teșitură pe fața de așezare a sculelor așchietoare. ♦ Operație prin care se obține o astfel de teșitură. [După fr.
détalonnage].
detalonare (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETALONÁRE s. f. (tehn.) 1. teșitură pe fața de așezare a sculelor așchietoare. 2. operație prin care se obține o astfel de teșitură. (după fr.
détalonnage)
detalonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detalonáre s. f.,
g.-d. art. detalonắrii