detașament - explicat in DEX

detașament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETAȘAMÉNT, detașamente, s. n. 1. Grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent. 2. Echipă, grup. – Din fr. détachement.

detașament (Dicționar de neologisme, 1986)
DETAȘAMÉNT s.n. 1. Grup de militari, de luptători înarmați (separați momentan de unitatea lor) căruia i se încredințează o anumită misiune. 2. Unitate; echipă, grup. [< fr. détachement].

detașament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DETAȘAMÉNT s. n. 1. grup de militari, de luptători înarmați căruia i se încredințează o anumită misiune. 2. unitate; echipă, grup. ◊ grupare temporară formată dintr-un număr variabil de nave. (< fr. détachement)

detașament (Dicționaru limbii românești, 1939)
*detașamént n., pl. e (fr. détachement). Trupă de soldațĭ despărțită dintr’alta maĩ mare.

detașament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detașamént s. n., pl. detașaménte

detașament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
detașament n. trupă de soldați separați dintr’un corp principal pentru a împlini o misiune specială.

detașament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETAȘAMÉNT, detașamente, s. n. 1. Grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent. 2. Echipă, grup. — Din fr. détachement.