detailist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETAILÍST, -Ă, detailiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care vinde în detaliu, cu amănuntul, cu bucata. ◊ (Adjectival)
Negustor detailist. – Din
fr. détailliste.detailist (Dicționar de neologisme, 1986)DETAILÍST, -Ă s.m. și f. (op.
angrosist). Comerciant care vindea cu amănuntul, cu bucata; negustor cu amănuntul. [Pron.
-ta-i- și
-tai-. / cf. fr.
détailliste].
detailist (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETAILÍST, -Ă s. m. f. comerciant, negustor care vinde cu amănuntul. (< germ.
Detaillist)
detailist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detailíst (-tai-) s. m.,
pl. detailíștidetailist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)detailist m. cel ce vinde în detaliu.
detailist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETAILÍST, -Ă, detailiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care vinde în detaliu, cu amănuntul, cu bucata. ◊ (Adjectival)
Negustor detailist. — Din
fr. détailliste.detaĭlist (Dicționaru limbii românești, 1939)*detaĭlíst, -ă (germ.
detaillst. Fr. zic
détaillant). Negustor care vinde în detaliŭ (în opoz.cu
angrosist). – Curat rom. ar fi
amănunțitor.