desțeleni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV.
1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța.
2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) –
Des1- + [în]
țeleni.