despărțitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPĂRȚITÓR, -OÁRE, despărțitori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. Care desparte.
2. S. n. (În sintagma)
Despărțitor de lan = organ al mașinilor agricole de recoltat destinat separării de restul lanului a plantelor care urmează a fi tăiate. –
Despărți +
suf. -tor.despărțitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despărțitór1 adj. m.,
pl. despărțitóri; f. sg. și
pl. despărțitoáredespărțitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despărțitór2 s. n.,
pl. despărțitoáredespărțitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despărțitor a. care desparte.
despărțitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPĂRȚITÓR, -OÁRE, despărțitori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. Care desparte.
2. S. n. (În sintagma)
Despărțitor de lan = organ al mașinilor agricole de recoltat destinat separării de restul lanului a plantelor care urmează să fie tăiate. —
Despărți +
suf. -tor.