desprindere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPRÍNDERE, desprinderi, s. f. Acțiunea de
a (se) desprinde și rezultatul ei; desfacere, dezlipire, detașare. –
V. desprinde.desprindere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despríndere s. f.,
g.-d. art. desprínderii; pl. desprínderidesprindere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPRÍNDERE, desprinderi, s. f. Acțiunea de
a (se) desprinde și rezultatul ei; desfacere, dezlipire, detașare. —
V. desprinde.