desprăfuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPRĂFUITÓR, desprăfuitoare, s. n. Aparat sau instalație folosite la desprăfuire. [
Pr.:
-fu-i-] –
Desprăfui +
suf. -tor.desprăfuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desprăfuitór (-fu-i-) s. n.,
pl. desprăfuitoáredesprăfuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPRĂFUITÓR, desprăfuitoare, s. n. Aparat sau instalație folosite la desprăfuire. [
Pr.:
-fu-i-]
— Desprăfui +
suf. -tor.