desprăfui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV.
Tranz. A executa operația de desprăfuire. –
Des1- +
prăfui.desprăfui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desprăfuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. desprăfuiésc, imperf. 3
sg. desprăfuiá; conj. prez. 3
să desprăfuiáscădesprăfui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV.
Tranz. A executa operația de desprăfuire. —
Pref. des- +
prăfui.