despărți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPĂRȚÍ, despárt, vb. IV.
1. Refl. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite. ♦
Refl. Fig. A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. ♦
Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la...
2. Refl. A divorța.
3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea
fig.) A separa, a izola, a pune între... ♦
Tranz. și
refl. A (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta. –
Lat. *dispartire.