despăgubire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPĂGUBÍRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de
a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (
Concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; desdăunare, daună, compensație. ◊
Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. –
V. despăgubi.