despărțenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPĂRȚÉNIE, despărțenii, s. f. (
Înv.) Despărțire (
2), divorț. –
Despărți +
suf. -enie.despărțenie (Dicționaru limbii românești, 1939)despărțeníe f. Separațiune, divorț.
despărțenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despărțénie (
înv.)
(-ni-e) s. f.,
art. despărțénia (-ni-a), g.-d. art. despărțéniei; pl. despărțénii, art. despărțéniile (-ni-i-)despărțenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despărțenie f. desfacerea căsătoriei, divorț.
despărțenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPĂRȚÉNIE, despărțenii, s. f. (
Înv.) Despărțire (
2), divorț. —
Despărți +
suf. -enie.