despărțământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPĂRȚĂMẤNT, despărțăminte, s. n. (
Înv.) Despărțitură; secție. –
Despărți +
suf. -ământ (după
fr. département).
despărțământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despărțămấnt (
înv.)
s. n.,
pl. despărțămíntedespărțământ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPĂRȚĂMẤNT, despărțăminte, s. n. (
Înv.) Despărțitură; secție. —
Despărți +
suf. -ământ (după
fr. département).