desluși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESLUȘÍ, deslușesc, vb. IV.
1. Tranz. A distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larmă de zgomote); a auzi.
2. Tranz. A distinge, a recunoaște, a observa, a vedea (în semiîntuneric sau într-un spațiu slab luminat). ♦ (Despre lumină) A face să apară clar conturul lucrurilor.
3. Tranz. A desprinde dintr-un complex de idei, a limpezi, a lămuri, a clarifica o problemă, o idee etc. ♦
Refl. (Despre idei, probleme) A deveni limpede, explicit; a se clarifica. ♦
Tranz. A explica, a da lămuriri, a face pe cineva să priceapă ceva. ♦
Refl. A se lămuri, a se edifica (asupra unui lucru); a înțelege. – Din
bg. doslušam.desluși (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)deslușí (deslușésc, deslușít), vb. – A distinge, a recunoaște. –
2. A lămuri, a explica.
Sl. (
rus.)
doslušati „a asculta pînă la sfîrșit” (Cihac, II, 100; Candrea; Scriban), cu schimbare de
pref. ca în
desăvîrși sau
destoinic. –
Der. deslușit, adv. (clar);
deslușitor, adj. (explicativ);
deslușeală, s. f. (explicație, lămurire);
nedeslușit, adj. (obscur;
adv., neclar).
desluși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deslușí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. deslușésc, imperf. 3
sg. deslușeá; conj. prez. 3
să deslușeáscădesluși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESLUȘÍ, deslușesc, vb. IV.
1. Tranz. A distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larmă de zgomote); a auzi.
2. Tranz. A distinge, a recunoaște, a observa, a vedea (în semiîntuneric sau într-un spațiu slab luminat). ♦ (Despre lumină) A face să apară clar conturul lucrurilor.
3. Tranz. A desprinde dintr-un complex de idei, a limpezi, a lămuri, a clarifica o problemă, o idee etc. ♦
Refl. (Despre idei, probleme) A deveni limpede, explicit; a se clarifica. ♦
Tranz. A explica, a da lămuriri, a face pe cineva să priceapă ceva. ♦
Refl. A se lămuri, a se edifica (asupra unui lucru); a înțelege. — Din
bg. doslušam.deslușì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deslușì v. a explica, a elucida. [Rus. DOSLUŠATl].