desistare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESISTÁRE, desistări, s. f. Acțiunea de
a desista și rezultatul ei. –
V. desista.desistare (Dicționar de neologisme, 1986)DESISTÁRE s.f. Acțiunea de a se desista. [<
desista].
desistare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desistáre s. f.,
g.-d. art. desistắrii; pl. desistắridesistare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESISTÁRE, desistări, s. f. Acțiunea de
a desista și rezultatul ei. —
V. desista.