deșira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȘIRÁ, deșir, vb. I.
Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se). ◊
Tranz. Deșiră mărgele. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu. ◊
Tranz. Deșiră ața de pe ghem. 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. ◊
Tranz. A deșirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (
2) în toată lungimea lui.
5. Fig. (Rar; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în față privitorului. –
Lat. diserrare. Cf. șir.