desinit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÉSINIT s. n. Termen folosit la descrierea lucrărilor sau a manuscriselor, pentru a indica cuvintele care încheie un text. –
Cuv. lat.desinit (Dicționar de neologisme, 1986)DÉSINIT s.n. Termen folosit pentru a indica cuvintele care încheie un manuscris. [< lat.
desinit].
desinit (Marele dicționar de neologisme, 2000)DÉSINIT s. n. termen pentru a indica cuvintele care încheie un manuscris. (< lat.
desinit)
desinit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)désinit (
lat.)
s. n.desinit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÉSINIT s. n. Termen folosit la descrierea lucrărilor sau a manuscriselor, pentru a indica cuvintele care încheie un text. —
Cuv. lat.