desinențial - explicat in DEX

desinențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESINENȚIÁL, -Ă, desinențiali, -e, adj. (Lingv.) De desinență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. désinentiel.

desinențial (Dicționar de neologisme, 1986)
DESINENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la desinență. [Pron. -ți-al. / < fr. désinentiel].

desinențial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESINENȚIÁL, -Ă adj. de desinență. (< fr. désinentiel)

desinențial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*desinențiál (-ți-al) adj. m., pl. desinențiáli; f. desinențiálă, pl. desinențiále

desinențial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESINENȚIÁL, -Ă, desinențiali, -e, adj. (Lingv.) Care se referă la desinență, specific desinențelor. [Pr.: -ți-al] — Din fr. désinentiel.