desime - explicat in DEX

desime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESÍME, desimi, s. f. Însușirea de a fi des², compact sau îndesat; (concr.) desiș (2). – Des² + suf. -ime.

desime (Dicționaru limbii românești, 1939)
desíme f. Calitatea de a fi des: desimea uneĭ pădurĭ, uneĭ negurĭ, unuĭ peptene, uneĭ stofe.

desime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
desíme s. f., g.-d. art. desímii; pl. desími

desime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
desime f. 1. calitatea lucrului des, rezistent: desimea norilor; 2. desiș: el pătrunde prin desime, trece iute prin zăvoaie AL.

desime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESÍME, desimi, s. f. Însușirea de a fi des, compact sau îndesat; (concr.) desiș (2). — Des + suf. -ime.