desiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESÍȘ, desișuri, s. n. 1. Grup de arbuști, de tufe, de buruieni etc.;
p. ext. pădure tânără foarte deasă.
2. Fig. (Rar) Mulțime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). –
Des2 +
suf. -iș.desiș (Dicționaru limbii românești, 1939)desíș n., pl.
urĭ. Loc unde-s copăceiĭ deșĭ în pădure (sihlă, hățiș).
desiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desíș s. n.,
pl. desíșuridesiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desiș n. pădure tânără și aproape de nestrăbătut [V.
des].
desiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESÍȘ, desișuri, s. n. 1. Grup de arbuști, de tufe, de buruieni etc.;
p. ext. pădure tânără foarte deasă.
2. Fig. (Rar) Mulțime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). —
Des2 +
suf. -iș.