desfătui - explicat in DEX

desfătui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESFĂTUÍ, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la... – Des¹- + sfătui (după fr. déconseiller).

desfătui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!desfătuí (a ~) (rar) (des-fă-/de-sfă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfătuiésc, imperf. 3 sg. desfătuiá; conj. prez. 3 să desfătuiáscă

desfătui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESFĂTUÍ, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la... — Pref. de- + sfătui (după fr. déconseiller).

desfătuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
desfătuì v. a sfătui să nu mai facă ceva.