desfătător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFĂTĂTÓR, -OÁRE, desfătători, -oare, adj. Care-ți desfată ochii sau simțurile; încântător, plăcut. –
Desfăta +
suf. -ător.desfătător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desfătătór adj. m.,
pl. desfătătóri; f. sg. și
pl. desfătătoáredesfătător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desfătător a. care desfată, delicios.
desfătător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESFĂTĂTÓR, -OÁRE, desfătători, -oare, adj. Care-ți desfată ochii sau simțurile; încântător, plăcut. —
Desfăta +
suf. -tor.