desecare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESECÁRE, desecări, s. f. Acțiunea de
a deseca și rezultatul ei. ♦ Secare a surplusului de apă dintr-un teren umed pentru a-l face cultivabil sau apt pentru construcții. ♦ Operație de eliminare mecanică a apei din cărbune. –
V. deseca.desecare (Dicționar de neologisme, 1986)DESECÁRE s.f. Acțiunea de a deseca și rezultatul ei. [<
deseca].
desecare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desecáre (eliminare a apei)
s. f.,
g.-d. art. desecắrii; pl. desecắridesecare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESECÁRE, desecări, s. f. Acțiunea de
a deseca și rezultatul ei. ♦ Eliminare a surplusului de apă dintr-un teren umed pentru a-l face cultivabil sau apt pentru construcții. ♦ Operație de eliminare mecanică a apei din cărbune. —
V. deseca.