deseară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESEÁRĂ adv. În seara zilei curente; astă-seară. ◊
În deseară = spre seară, pe înserat; (fiind vorba de poziția soarelui) aproape de asfințit. [
Pr.: (
reg.)
desară. –
Var.:
diséară adv.] –
De4 + seară.deseară (Dicționaru limbii românești, 1939)deseáră adv. (
de și
seară). În această seară, în seara zileĭ de azĭ:
să lăsăm asta pe deseară (fals
pentru astă seară, după fr.
pour ce soir). – În Munt. est
diseară, în Mold.
disară. V.
aseară.deseară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deseáră v. diseárădeseară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESEÁRĂ v. diseară.deseară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)de seáră prep. +
s. f. (masa ~)