descrucișa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCRUCIȘÁ, descrucișez, vb. I.
Tranz. (Rar) A face să nu mai fie așezat cruciș. –
Des1 + [în]
crucișa.descrucișa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)descrucișá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
descrucișeáză, 1
pl. descrucișắm; conj. prez. 3
să descrucișéze; ger. descrucișấnddescrucișa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCRUCIȘÁ, descrucișez, vb. I.
Tranz. (Rar) A face să nu mai fie așezat cruciș. —
Pref. des- + [în]
crucișa.