descripție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCRÍPȚIE, descripții, s. f. (Rar) Descriere. [
Var.: (
înv.)
descripțiúne s. f.] – Din
fr. description, lat. descriptio, -onis.descripție (Dicționar de neologisme, 1986)DESCRÍPȚIE s.f. (
Rar) Descriere. ♦ (
Log.) Procedeu de simbolizare prin care individualul este redat din punct de vedere logic. [Gen.
-iei, var.
descripțiune s.f. / cf. fr.
description, lat.
descriptio].
descripție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESCRÍPȚIE s. f. 1. descriere. 2. (log.) procedeu de simbolizare prin care individualul este redat din punct de vedere logic. (< fr.
description, lat.
descriptio)
descripție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)descrípție (rar)
(des-crip-ți-e/de-scrip-) s. f.,
art. descrípția (-ți-a), g.-d. art. descrípției; pl. descrípții, art. descrípțiile (-ți-i-)descripție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCRÍPȚIE, descripții, s. f. (Rar) Descriere. ♦ (
Log.) Procedeu de descriere a unui obiect ca fiind singurul deținător al unei proprietăți. [
Var.: (
înv.)
descripțiúne s. f.] — Din
fr. description, lat. descriptio, -onis.