descriptivism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCRIPTIVÍSM s. n. Curent lingvistic care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. –
Descriptiv +
suf. -ism.descriptivism (Dicționar de neologisme, 1986)DESCRIPTIVÍSM s.n. 1. Manierism literar care acordă o importanță exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive. ♦ Sistem de critică literară care, în loc de a se pronunța asupra semnificațiilor și valorii operelor, se mărginește la o descriere a acestora.
2. Școală lingvistică care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. [<
descriptiv +
-ism].
descriptivism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESCRIPTIVÍSM s. n. 1. manierism literar care acordă o importanță exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive. ◊ sistem de critică literară care, în loc de a se pronunța asupra semnificațiilor și valorii operelor, se mărginește la o descriere a acestora. 2. curent în structuralismul lingvistic american care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. (< descriptiv + -ism)
descriptivism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!descriptivísm (des-crip-/de-scrip-) s. n.descriptivism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCRIPTIVÍSM s. n. Curent lingvistic care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. —
Descriptiv +
suf. -ism.