descriptiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCRIPTÍV, -Ă, descriptivi, -e, adj. 1. Care descrie; care conține o descriere.
2. (În sintagma)
Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri. – Din
fr. descriptif, lat. descriptivus.descriptiv (Dicționar de neologisme, 1986)DESCRIPTÍV, -Ă adj. Care descrie; cu descrieri; descriptic. ◊ (
Mat.)
Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri. [Cf. fr.
descriptif, lat.
descriptivus].
descriptiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESCRIPTÍV, -Ă adj. care descrie; cu descrieri. (< fr.
descriptif, lat.
descriptivus)
descriptiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*descriptív, -ă adj. (lat.
descriptivus). Al căruĭ obĭect e descrierea:
poeezie descriptivă. Geometrie descriptivă, al căruĭ obĭect e reprezentarea întinderiĭ pin ajutorul proĭecțiunilor.
Anatomia descriptivă, care se ocupă de descrierea maĭ particulară a formelor și figuriĭ fiecăruĭ organ. Adv. În mod descriptiv.
descriptiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!descriptív (des-crip-/de-scrip-) adj. m.,
pl. descriptívi; f. descriptívă, pl. descriptívedescriptiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)descriptiv a. care are de obiect a descrie:
gen descriptiv; geometrie descriptivă, care reprezentă întinderea prin mijlocul projecțiunilor.
descriptiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCRIPTÍV, -Ă, descriptivi, -e, adj. 1. Care descrie; care conține o descriere.
2. (În sintagma)
Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri. — Din
fr. descriptif, lat. descriptivus.