descriere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCRÍERE, descrieri, s. f. Acțiunea de
a descrie și rezultatul ei. ♦ (
Concr.) Scriere sau pasaj dintr-o scriere în care este înfățișat prin enumerarea detaliilor, un aspect, un cadru, o situație etc. –
V. descrie.descriere (Dicționar de neologisme, 1986)DESCRÍERE s.f. Acțiunea de a descrie și rezultatul ei; descripție. ♦ Lucrare sau pasaj dintr-o lucrare în care se descrie ceva. [<
descrie].
descriere (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESCRÍERE s. f. 1. acțiunea de a descrie. 2. (pasaj dintr-o) lucrare în care se descrie un aspect din natură, o ființă sau un lucru, un proces etc.; descripție. (< descrie)
descriere (Dicționaru limbii românești, 1939)*descríere f. Acțiunea de a descrie, descripțiune.
descriere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!descríere (des-cri-/de-scri-) s. f.,
g.-d. art. descríerii; pl. descríeridescriere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)descriere f.
1. acțiunea de a descrie:
descrierea unui cerc; 2. descripțiune.
descriere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCRÍERE, descrieri, s. f. Acțiunea de
a descrie și rezultatul ei. ♦ (
Concr.) Scriere sau pasaj dintr-o scriere în care este înfățișat prin enumerarea detaliilor, un aspect, un cadru, o situație etc. —
V. descrie.