descreștere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCRÉȘTERE, descreșteri, s. f. Faptul de
a descrește; scădere, reducere, micșorare, împuținare. –
V. descrește.descreștere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)descréștere s. f.,
g.-d. art. descréșterii; pl. descréșteridescreștere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCRÉȘTERE, descreșteri, s. f. Faptul de
a descrește; scădere, reducere, micșorare, împuținare. —
V. descrește.