descreĭerat - explicat in DEX

descreierat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de rațiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Des¹- + creier + suf. -at (după fr. écervelé).

descreierat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descreierát adj. m., pl. descreieráți; f. descreierátă, pl. descreieráte

descreierat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
descreierat a. și m. nebun. [Modelat după fr. écervelé].

descreierat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de rațiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. — Pref. des- + creier + suf. -at (după fr. écervelé).

descreĭerat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*descreĭerát, -ă adj. și s. (după fr. écervelé). Fără creĭer, smintit.