dinamică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DINÁMICĂ (‹
fr.)
s. f. 1. Capitol al mecanicii care studiază mișcarea corpurilor sub acțiunea forțelor de diferite naturi care se exercită asupra lor. ◊
Dinamica fluidelor = capitol al mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul fluidelor în mișcare. Cuprinde ca ramuri
aerodinamica și
hidrodinamica. Dinamica construcțiilor = capitol al mecanicii construcțiilor care studiază oscilațiile construcțiilor la solicitările dinamice, metodele de calcul și procedeele de reducere a acestor oscilații.
2. (
TELEC.) Intervalul dintre intensitatea sonoră maximă și cea minimă care intervine în cursul vorbirii, al execuției unui program sonor, al unei transmisiuni etc., exprimat în decibeli.
3. (
MUZ.) Totalitatea indicațiilor privind intensitatea sonorității muzicale (
ex. forte și
piano, crescendo și
descrescendo).
4. (GEOL.)
D. externă = totalitatea proceselor geologice care au loc în scoarța terestră sau la suprafața ei sub acțiunea unor factori externi (în special energia solară); acțiunea
d. e. tinde să niveleze relieful.
D. internă = totalitatea proceselor geologice care au loc în scoarța terestră sau la suprafața ei sub acțiunea unor factori interni (în special căldura internă a Pământului); acțiunea
d. i. tinde să creeze și să accentueze neregularitățile reliefului.
5. (
BIOL.)
Dinamica populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație de plante sau de animale.
6. (
PSIH.)
Dinamica grupurilor =
a) ansamblul fenomenelor psiho-sociale specifice grupurilor mici și al legilor care dirijează aceste fenomene;
b) ansamblu de tehnici vizând ameliorarea comportamentului unui individ prin intermediul grupului din care face parte.
7. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare.