descovoiere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESCOVOIÉRE,descovoieri, s. f. Acțiunea de a (se) descovoia și rezultatul ei. – V. descovoia.
descovoiere(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) descovoiére s. f., g.-d. art. descovoiérii; pl. descovoiéri
descovoiere(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESCOVOIÉRE,descovoieri, s. f. Acțiunea de a (se) descovoia și rezultatul ei. — V. descovoia.