descovoia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCOVOIÁ, descovói, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [
Pr.:
-vo-iá] –
Des1- + [
în]covoia.
descovoia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)descovoiá (a ~) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. descovói, 3
descovoáie, 1
pl. descovoiém; conj. prez. 1 și 2
sg. să descovói, 3
să descovoáie; ger. descovoínddescovoia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCOVOIÁ, descovói, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [
Pr.: -
vo-ia] —
Pref. des- + [în]
covoia.