descotoșmăna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCOTOȘMĂNÁ vb. I
v. descotoșmăni.descotoșmăna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!descotoșmăná (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
descotoșmăneázădescotoșmăna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCOTOȘMĂNÁ, descotoșmănez, vb. I. (
Pop.)
Tranz. și
refl. A(-și) scoate hainele (prea groase și prea multe); a (se) dezbrăca de lucruri care incomodează. [
Prez. ind. și:
descotoșmănesc. —
Var.:
descotoșmăní vb. IV] —
Pref. des- + [în]
cotoșmăna.