descotorosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCOTOROSÍ, descotorosesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra. –
Des1- + cotorosi.descotorosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)descotorosí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. descotorosésc, imperf. 3
sg. descotoroseá; conj. prez. 3
să descotoroseáscădescotorosi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCOTOROSÍ, descotorosesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra. —
Pref. des- + cotorosi.descotorosì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)descotorosì v. Mold. a se cortorosi de cineva:
nu se poate descotorosi de mine CR.