descoperta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCOPERTÁ vb. I
v. decoperta.descoperta (Dicționar de neologisme, 1986)DESCOPERTÁ vb. I. tr. (
Geol.) A supune operației de descopertare. [< fr.
décoperter, cf. it.
discopertare].
descoperta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCOPERTÁ vb. I
v. decoperta.