descoperitor - explicat in DEX

descoperitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCOPERITÓR, -OÁRE, descoperitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o descoperire. – Descoperi + suf. -tor.

descoperitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descoperitór s. m., pl. descoperitóri

descoperitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
descoperitor m. cel ce descopere.

descoperitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCOPERITÓR, -OÁRE, descoperitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o descoperire. — Descoperi + suf. -tor.