descoperit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCOPERÍT, -Ă, descoperiți, -te, adj. 1. Dezvelit, neacoperit; expus vederii. ♦ (Despre cap,
p. ext. despre oameni) Fără pălărie, căciulă etc., cu capul gol. ♦ (Despre plafoane) Parțial neacoperit (pentru aerisire și răcoare). ♦
Fig. Fără apărare.
Aripa descoperită a armatei. 2. Fără acoperire legală;
p. ext. (
fam.) cu lipsuri financiare, fără bani. –
V. descoperi.descoperit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)descoperit, -ă, descoperiți, -te adj. cu lipsuri financiare; fără bani
descoperit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCOPERÍT, -Ă, descoperiți, -te, adj. 1. Dezvelit, neacoperit; expus vederii. ♦ (Despre cap,
p. ext. despre oameni) Fără pălărie, căciulă etc., cu capul gol. ♦ (Despre plafoane) Parțial neacoperit (pentru aerisire și răcoare). ♦
Fig. Fără apărare.
Aripa descoperită a armatei. 2. Fără acoperire legală;
p. ext. (
fam.) cu lipsuri financiare, fără bani.
3. Aflat pentru prima dată. —
V. descoperi.