descoperire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCOPERÍRE, descoperiri, s. f. Acțiunea de
a (se) descoperi și rezultatul ei; (
concr.) ceea ce a fost descoperit, aflat. –
V. descoperi.descoperire (Dicționaru limbii românești, 1939)descoperíre f. Acțiunea de a descoperĭ ceĭa ce era neștiut:
descoperirea Americiĭ. Lucru descoperit:
radiu e o mare descoperire a luĭ Curie.descoperire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)descoperíre s. f.,
g.-d. art. descoperírii; pl. descoperíridescoperire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)descoperire f.
1. acțiunea de a descoperi ce era necunoscut sau ascuns:
descoperirea tiparului, descoperirea unui complot; 2. lucru descoperit sau aflat;
3. revelațiune:
descoperirea sf. leturghii.descoperire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCOPERÍRE, descoperiri, s. f. Acțiunea de
a (se) descoperi și rezultatul ei; (
concr.) ceea ce a fost descoperit, aflat. ♦ Revelație. —
V. descoperi.