desțeleni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV.
1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța.
2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) –
Des1- + [în]
țeleni.desțeleni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desțelení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. desțelenésc, imperf. 3
sg. desțeleneá; conj. prez. 3
să desțeleneáscădesțeleni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV.
1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța.
2. Refl. (Rar; despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.). —
Pref. des- + [în]
țeleni.