dermic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÉRMIC, -Ă, dermici, -ce, adj. Care ține de dermă, privitor la dermă;
p. ext. de piele, al pielii. – Din
fr. dermique.dermic (Dicționar de neologisme, 1986)DÉRMIC, -Ă adj. Al dermei, de dermă; (
p. ext.) al pielii. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) piele, la dermă”. [< fr.
dermique].
dermic (Marele dicționar de neologisme, 2000)DÉRMIC, -Ă adj. al dermei; (p. ext.) al pielii. (< fr.
dermique)
dermic (Dicționaru limbii românești, 1939)*dérmic, -ă adj. (d. vgr.
dérma pele. Vechiĭ Grecĭ ziceaŭ
dermatikós, d. genitivu
dérmatos. Cp. cu
sistematic).
Anat. Al peliĭ:
țesut dermic.dermic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dérmic adj. m.,
pl. dérmici; f. dérmică, pl. dérmicedermic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÉRMIC, -Ă, dermici, -ce, adj. Care ține de dermă, privitor la dermă;
p. ext. de piele, al pielii. — Din
fr. dermique.