dereticare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DERETICÁRE,dereticări, s. f. Acțiunea de a deretica și rezultatul ei. – V. deretica.
dereticare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dereticáre s. f., g.-d. art. dereticắrii; pl. dereticắri
dereticare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DERETICÁRE,dereticări, s. f. Acțiunea de a deretica și rezultatul ei. — V. deretica.