depresiune - explicat in DEX

depresiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPRESIÚNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producția se menține la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu și la prețuri scăzute, în condițiile în care rămâne redusă și puterea de cumpărare a populației. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis.

depresiune (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPRESIÚNE s.f. I. 1. Întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. Presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-un loc, oarecare. II. (Fig.) Tristețe (profundă), mâhnire; deprimare. III. Scădere a valorilor, a acțiunilor etc. , cauzată de o criză. [Pron. -si-u-. / cf. fr. dépression, lat. depressio].

depresiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPRESIÚNE s. f. 1. întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când stația este amplasată la înălțime. 3. presiune mai mică decât cea de referință. ♦ ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristețe intensă; depresivitate, deprimare. 5. scădere a valorilor, a acțiunilor etc., cauzată de o criză. (< fr. dépression, lat. depressio)

depresiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*depresiúne f. (lat. depréssio, -ónis. V. presiune). Lăsare în jos, turtire: din cauza ploilor s’a produs o depresiune de teren. Fiz. Depresiunea mercuruluĭ din barometru din cauza presiuniĭ aeruluĭ. Fig. Descurajare, întristare.

depresiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
depresiúne (formă de relief, criză economică) (de-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. depresiúnii; pl. depresiúni

depresiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
depresiune f. 1. lăsare în jos, înfundare: depresiune de teren; 2. coborîrea mercuriului în tubul barometrului.

depresiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPRESIÚNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. (În forma depresie) Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, ulterioară crizei economice, în care producția se menține la un nivel scăzut, iar puterea de cumpărare a populației rămâne redusă. [Pr.: -si-u-. — Var.: deprésie s. f.] Din fr. dépression, lat. depressio, -onis.