depresaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPRESÁJ, depresaje, s. n. 1. Desfacere cu ajutorul presei a unui ansamblu de două piese care au contact forțat.
2. Acțiune de rărire a puieților dintr-o pepinieră.
3. Modificare a proprietăților superficiale ale minereurilor cu ajutorul depresantelor. – Din
fr. dépressage.depresaj (Dicționar de neologisme, 1986)DEPRESÁJ s.n. (
Silv.) Acțiunea de rărire a puieților dintr-o pepinieră; depresare. [< fr.
dépressage].
depresaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPRESÁJ s. n. depresare (2). (< fr.
dépressage)
depresaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depresáj (de-pre-) s. n.,
pl. depresájedepresaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPRESÁJ, depresaje, s. n. 1. Desfacere cu ajutorul presei a unui ansamblu de două piese care au contact forțat.
2. Acțiune de rărire a puieților dintr-o pepinieră.
3. Modificare a proprietăților superficiale ale minereurilor cu ajutorul depresantelor. — Din
fr. dépressage.