depreciere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de
a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. [
Pr.:
-ci-e-] –
V. deprecia.depreciere (Dicționar de neologisme, 1986)DEPRECIÉRE s.f. Faptul de a (se) deprecia; devalorizare. [Pron.
-ci-e-. / <
deprecia].
depreciere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depreciére (de-pre-ci-e-) s. f.,
g.-d. art. depreciérii; pl. depreciéridepreciere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de
a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. ◊
Depreciere monetară = scădere a puterii de cumpărare a unei monede, cauzată de inflație sau de reducerea volumului de bunuri oferite spre vânzare. [
Pr.:
-ci-e-] —
V. deprecia.