depreciativ - explicat in DEX

depreciativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPRECIATÍV, -Ă, depreciativi, -e, adj. Care dovedește lipsă de considerație sau dispreț, care conține o notă de batjocură. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dépréciatif.

depreciativ (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPRECIATÍV, -Ă adj. Care arată lipsă de considerație, care are o notă de batjocură. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. dépréciatif].

depreciativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPRECIATÍV, -Ă adj. care arată lipsă de considerație; peiorativ. (< fr. dépréciatif)

depreciativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
depreciatív (de-pre-ci-a-) adj. m., pl. depreciatívi; f. depreciatívă, pl. depreciatíve

depreciativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPRECIATÍV, -Ă, depreciativi, -e, adj. Care arată lipsă de considerație sau dispreț, care conține o notă de batjocură. [Pr.: -ci-a-] — Din fr. dépréciatif.