deprecia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPRECIÁ, depreciéz, vb. I.
1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală;
p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru.
2. Tranz. și
refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [
Pr.:
-ci-a] – Din
fr. déprécier.deprecia (Dicționar de neologisme, 1986)DEPRECIÁ vb. I. 1. tr. A scădea prețul sau valoarea unui lucru.
2. tr., refl. A(-și) micșora valoarea, meritul, calitatea; a (se) devaloriza. [Pron.
-ci-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
déprécier].
deprecia (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPRECIÁ vb. I. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală. ◊ (fig.) a desconsidera. II. tr., refl. a(-și) micșora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada. (< fr.
déprécier)
deprecia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depreciá (a ~) (de-pre-ci-a) vb.,
ind. prez. 3
depreciáză, 1
pl. depreciém (-ci-em); conj. prez. 3
să depreciéze; ger. depreciínd (-ci-ind)deprecia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPRECIÁ, depreciez, vb. I.
1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală;
p. ext, a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru.
2. Tranz. și
refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [
Pr.:
-ci-a] — Din
fr. déprécier.