deprecatoriu - explicat in DEX

deprecatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPRECATÓRIU, -IE, deprecatorii, adj. (Despre formule, părți dintr-un discurs) Care are forma unei deprecații. – Din fr. déprécatoire, lat. deprecatorius.

deprecatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPRECATÓRIU, -IE adj. (Ret.; despre formule, părți dintr-un discurs) Care are forma unei deprecații. [Pron. -riu. / cf. fr. déprécatoire, lat. deprecatorius].

deprecatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPRECATÓRIU, -IE adj. (despre formule, părți dintr-un discurs) care are forma unei deprecații. (< fr. déprécatoire, lat. deprecatorius)

deprecatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deprecatóriu (livr.) [riu pron. ryu] (de-pre-) adj. m., f. deprecatórie (-ri-e); pl. m. și f. deprecatórii

deprecatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPRECATÓRIU, -IE, deprecatorii, adj. (Livr.; despre formule, părți dintr-un discurs) Care are forma unei deprecații. — Din fr. déprécatoire, lat. deprecatorius.