deprecațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPRECAȚIÚNE s. f. v. deprecație.deprecațiune (Dicționar de neologisme, 1986)DEPRECAȚIÚNE s.f. v.
deprecație.
deprecațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*deprecațiúne f. (lat.
de-precátio, -ónis. V.
imprecațiune).
Rar. Rugăciune foarte umilă pin care cerĭ ĭertare.
Ret. O figură pin care îl rogĭ umilit pe acela care vreĭ să-l înduplecĭ. – Și -
áție.deprecațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPRECAȚIÚNE s. f. v. deprecație.